Translate

vineri, 14 septembrie 2012

Croatia- Plitvicka Jezera National Park

Ultima zi de concediu am rezervat-o vizitarii parcului National Plitvicke, un loc unic, un ecosistem care are de toate: paduri, lacuri, rau, cascade, grote, flora, fauna...


 
Acesta are o suprafata de 294,82 km patrati si este cel mai mare parc dintre cele 8 pe care Croatia le detine. Lacurile Pltvice au fost proclamate ca si parc national in 1949, iar in 1979 au fost incluse in patrimoniul UNESCO.
 
Parcul reprezinta un sistem carstic format din 16 lacuri, care au drept numitor comun raul Plitvice. Acestea se impart in doua parti, in functie de pozitia lor geografica. Astfel, au devenit cunoscute sub numele de Lacurile de sus si Lacurile de jos.
Dintre acestea, se distinge lacul Kozjak, care este cel mai intins, fiind in acelasi timp si navigabil.
 
Zona este “condimentata” cu cascade spectaculoase, unele de formatie recenta. Accesul catre ele este facilitat de mici podete din lemn, a caror arhitectura simpla se integreaza peisajului aparent salbatic. Raul Plitvice are o lungime de 4 kilometri si este parte integrata a rezervatiei, apele sale dand nastere celei mai mari cascade din zona, care are o inaltime de 76 metri.
Structura geologica a zonei pe care se intinde parcul este parte a unui mediu cu precadere carbonic ale carui straturi superioare dateaza din era mezozoica.
Cele mai intalnite roci sunt calcarul si dolomita (mineral format din carbonat de calciu si carbonat de magneziu, fiecare dintre ele avand un numar mare de varietati, care sunt evidentiate de relief si de prezenta sau absenta apei.

In acelasi loc, in urma cu numai cativa ani, se desfasura, ceea ce am putea numi iadul pe pamant. In martie 1991, rezervatia a fost scena primei confruntari armate in cadrul Razboiului Croat de Independenta. Pe langa conflictele care au avut loc aici, soldate cu victime umane, inclusiv copii, terenul a fost in mare parte minat. Zona a fost recucerita de catre armata croata in luna august a anului 1995, in urma unei operatiuni militare, numita "Furtuna", care a dus la incheierea razboiului croat.

In urma conflictului, U.N.E.S.C.O. a trecut rezervatia pe lista Patrimoniului Mondial in Pericol. Datorita importantei parcului, guvernul croat a depus eforturi deosebite pentru a demina complet terenul, ceea ce a facut ca in 1998 obiectivul sa fie scos de pe lista locurilor cu grad de pericol ridicat. Chiar daca parcul a fost in totalitate deminat, imprejurimile nu sunt complet sigure, anumite trasee nefiind inca practicabile. (text preluat partial de pe www.descopera.ro)
 




















Pentru cei interesati:
- tariful este 110 kuna (echivalentul a 66 lei) indiferent daca se alege traseul scurt de 2-3 ore sau cel lung de toata ziua (de la 4 ore in sus);
- parcarea 7 kuna pe ora (aproximativ 4,20 lei);
- de preferat a lua un rucsac in timpul drumetiei in care sa poti pune apa, sandwichuri si ce mai ai nevoie, pentru ca mancare sau bauturi nu se gasesc decat la intrare in parc;
- biletul de intrare include si o plimbare cu un autobus si un vaporas pe lacul Kozjak.
- exista magazin de suveniruri, foarte bine aprovizionat, de la magneti pana la harti, sticlute cu ulei de masline, dulceturi, scrumiere etc.
- intrarea cu catei este permisa, dar sa fie mereu legati in lesa.

Unul dintre primii cercetatori al acestui fenomen natural afost Acedemicianul Ivo Pevalek, care a afirmat atat de frumos si simplu: ''Mai exista ape, lacuri, cascade si paduri si altundeva, dar Lacurile Plitvice sunt unice''.

Acest loc trebuie vazut pentru a intelege ce este acolo, pentru ca fotografiile inseamna prea putin fata de maretia oferita de natura acolo.


 



 
 
 

Croatia- Brela

 
A 5-a zi de concediu ne-a indrumat pasii catre Brela, o statiune situata pe coasta dalmata cu o plaja de 6 kilometri aflata la poalele unor munti ce ating 1300 m acoperiti total de conifere. Fiecare golfulet al plajei Brela pare o ascunzatoare naturala in care te poti bucura, ferit de priviri indiscrete, atat de soare cat si de umbra pinilor si a brazilor care coboara pana aproape de apa. Simbolul localitatii este o stanca impunatoare, Kamen Brela, ce se ridica din apa de o limpezime rar intalnita.


In lipsa apei, statiunea Brela ar putea aminti mai degraba de o localitate montana. Mixul de apa extrem de clara si munte te face sa nu iti mai doresti sa pleci de acolo. Natura te copleseste: munti inalti, plaje cu pietris, ape limpezi, umbra naturala a pinilor pe plaje...
 
Majoritatea turistilor sunt nemti, italieni, personalul localurilor stiind foarte bine limba germana. Este o statiune mai mult pentru familii si oameni trecuti de prima tinerete, insa am vazut si tineri...ce-i drept, in numar mai mic, lucru care practic nu ne-a deranjat absolut deloc.
 
Preturile sunt destul de acceptabile. Cazarea gasita de noi pe cont propriu si care a fost un apartament cu 2 camere, un balcon, o baie si bucatarie utilata cu de toate ne-a costat 70 euro pe noapte. Este o statiune in care isi poate permite aproape oricine sa mearga, unde preturile sunt in functie de pretentiile fiecaruia.
 
Se pot practica o multitudine de sporturi nautice si se organizeaza multe excursii pe insulele din vecinatatea statiunii...asa ca nu ai cum sa te plictisesti absolut deloc.
 
Este de preferat sa iti cumperi papuci pentru pietre, altfel este cam incomod sa te deplasezi pe plaja si in apa.
 
Am sa las sa vorbeasca imaginile de la sine:










 

  
 Vila Ambasador unde am fost cazati

 
Makarska- staiune din apropiere de Brela



Parasailing- o dorinta devenita realitate. Am stat in aer la aproape 200 m inaltime si timp de 10 minute am putut sa vad de sus intreaga panorama: muuulta apa, munte, verdeata si eu cu ele :)





Am petrecut 5 zile superbe in Brela, sper sa revin peste ceva vreme si nimic sa nu se schimbe...pentru ca totul este perfect.

Venetia

Am asteptat cu sufletul la gura a treia de zi concediu pentru excursia catre Venetia. Poate entuziasmul meu nu se va regasi in aceste randuri, pentru ca m-am intors in tara in care parca nimic nu merge si nimic nu este ca afara, dar totusi incerc sa retraiesc frumoasele ore petrecute in Venetia, un oras care m-a impresionat enorm.

Pentru imbarcarea pe unul din vapoarele care merge catre Venetia a trebuit sa ne facem o rezervare la una din agentii si am tot cautat pana am gasit cel mai bun pret: 389 kuna de persoana (1 euro= 7,4 Kuna).

Plecarea s-a facut la ora 8, cu un drum de 3 ore dus si alte 3 ore intors si timp de vizitat de aproximativ 5 ore si jumatate. In drumul spre oras am avut posibilitatea sa ne achizitionam de pe vapor de la ghizi oferte cum ar fi: taxi boat-ul care ne ducea pana in apropierea pietei San Marco, un pranz la un restaurant cantina (probabil compania avea contract cu acest restaurant, unde am servit paste, lasagna si spaghetti, vin, cola si apa la discretie, salata si desert), vizita la un work-shop unde am vazut cum se fabrica figurine din murano, plimbare cu oambarcatiune pe Canal Grande si intoarcerea tot cu taxi boat-ul in port. Totul a fost aproximativ 50 euro de persoana. Mai exista inca o optiune de a inchiria o gondola in care intrau 6 persoane la un pret rezonabil, insa i-am lasat pe altii, in favoarea unei plimbari rapide prin centrul Venetiei, fara ghid.

Ideea este ca timpul a fost extrem de scurt, nu stiam ce sa facem ca sa vedem mai multe locuri. Orasul era impanzit de turisti, foarte aglomerat si obositor. Insa mi-am indeplinit un vis si cu siguranta Venetia se afla pe lista de ''trebuie vizitat inca o data''.







Palatul Dogilor (San Marco), admirat din afara- Exteriorul din marmura alba si roz. A fost construit in 814, reconstruit intre: 1340-1424. Stil gotic si renascentist. Arhitecti: Filippo Calendario, Giovanni si Bartolomeo Bon, Jacopo Sansovino, Antonio da Ponte, Scarpagnino. In prezent: Muzeu
 
 

Turnul cu clopot San Marco (Torre di San Marco) din vârful căruia  se deschide o adevărată panoramă a oraşului. Înaltul turn are acoperişul din lame de bronz care reflectă razele soarelui, fiind vizibile in mare, chiar de foarte departe, având şi rol de far pentru marinari. Are 97 m si este cea mai inalta constructie din Venetia. Turnul s-a prabusit in mod neasteptat in anul 1902 si a fost reconstruit exact ca mai inainte, si chiar s-a reusit salvarea unuia dintre cele cinci clopote istorice, care inca mai functioneaza astazi (fiecare clopot era tras cu un anumit scop: in caz de razboi, moartea unui Dog, sarbatoare religioasa, etc).
 


 
Catedrala San Marco- monument cu arhitectura bizantina, impodobit cu aur si mozaic stralucitor si are destule sculpturi pentru a impresiona orice turist. Basilica a fost construita pentru a pastra moastele Sfantului Marcu Evanghelistul.
- Intrarea este libera insa este politicos sa lasati o donatie cat de mica in cutiutele din biserica.
- bagajele mai mari decat o geanta de umar se lasa la Ateneo San Basso, o fosta biserica mai jos de Calle San Basso, unde vei primi un bon de ordine.
- pantalonii scurti, fustele, bluzele decoltate sunt interzise; se plateste 1 euro pentru o bucata de material cu care sa te acoperi.
 











Turnul cu ceas (Torre dell'Orologio)- Construit in 1496, mecanismul ceasului din acea perioada inca arata ora exacta. Cele doua figuri de bronz, cunoscute drept „Maurii” din cauza culorii lor intunecate, se rotesc pentru a indica ora.







 
 Figurina realizata de un mester la work- shop.
 
 
Caffe Florian- cea mai veche cafenea din lume inca in functiune, deschisa in decembrie 1720, al carui prag i-au trecut nume celebre: Casanova, dramaturgul Carlo Goldoni, Lordul Byron, poetul Goethe, Chateaubriand, Charles Dickens, Marcel Proust, Modigliani...



...am mai punctat un obiectiv pe harta emotiilor pe care sper sa il revad si pentru care sa imi fac timp macar cateva zile. Fotografiile au fost atat de multe din care mi-a fost extrem de greu sa aleg ceva reprezentativ.

Venetia, un oras care se mandreste cu oamenii sai ''venetieni'', cu turistii atrasi de istoria sa, lipsa masinilor, sticla de murano, sutele de gondole, apa la superlativ, imi va ramane la suflet pentru mult timp. Recomand aceasta destinatie cu mare drag!!!